Dupa doua saptamani in Australia

Au trecut doua saptamani de cand suntem in Australia, si in perioada asta de timp am incercat sa ne revenim dupa drum si ne-am plimbat un pic.




Am avut un zbor din doua bucati: una pana-n Doha, Qatar, si inca una pana-n Perth, amandoua cu Qatar Airways. Serviciu bun, mancare buna, am coborit ghiftuiti din amandoua avioanele. Stewardese dragute, ba chiar pe segmentul al doilea am intalnit o stewardesa romanca, foarte prietenoasa, ne-a intrebat cum mai e prin tara, ce planuri avem, d-astea. Aerul conditionat ne-a terminat, am stat cu paturile pe noi pana-n Perth din cauza temperaturii scazute, bine ca nu eram in sandale si aveam si ceva cu maneca lunga in bagajul de mana, sa punem pe noi. Fiecare scaun avea monitorul lui, puteai sa vezi parametrii de zbor, pozitia, timpul ramas, plus vreo suta de filme, stiri si diverse alte chestii, inclusiv sa suni/dai SMS international (platit). Au fost cateva turbulente pe deasupra Oceanului Indian, Ioana ar zice ca au fost multe turbulente, eu nu le-am simtit ca dormeam :)

Cum agati o gagica in Qatar?

"Are you for rial?" hahahaaa....

Am incercat (si reusit) sa scapam de ei vreo ora mai tarziu, cumparand alta sticla de apa.

Luminite si feerie in aeroportul Hamad, Doha, Qatar

Consola de "entertainment" pe segmentul 2: chestia orizontal-lunguiata cu luminite verzi e telecomanda cu fir, poti sa comanzi de acolo sistemul, sau poti folosi touch-screen-ul

Odata ajunsi in Perth, surpriza: ne acosteaza un domn cand ne asteptam bagajele de cala, zice "sunteti romani? ca aveti gentile invelite in folie de plastic" :) Ne-a zis ca e-n Australia de 30 de ani, ne-a lasat un numar de telefon, daca avem nevoie de ajutor cu ceva, sa-l sunam.

Surpriza numarul 2: masina lui Danny s-a stricat in drum spre aeroport. Danny este un irlandez, prieten cu Irinel si Ionut, care sta in Perth de un an si cu care am luat legatura inca din Romania, in ideea ca poate ne ajuta pe aici. El e un tip de treaba, cam de varsta noastra, care lucreaza in recrutare. Fiind de treaba iar noi fiind rude cu Iri a zis "sigur, va ajut!" si ramasese ca ne ia de la aeroport, ne duce acolo unde sta el acum, stam cu el si cu altii in aceeasi casa, ne ajuta sa ne gasim de lucru etc. Dar imediat ce am ajuns in Perth si i-am dat mesaj sa-l anuntam, ne-a spus ca are masina stricata - era o masina din '85, luata pe putini bani, careia i s-a calat motorul in drum spre aeroport. S-a rezolvat pana la urma si asta, ca a venit cu un prieten cu ceva gipan sa ne ia de la aeroport si sa tracteze si masina acasa, ca daca o lasa pe autostrada se putea trezi cu amenda.


Ajunsi acasa, facem cunostinta cu celalalt membru ai familiei, Gerry, o tipa din Anglia. Ni se prezinta casa, frigiderul, mancarea si, lucrul esential: PATUL! Ne-au avertizat ca din cauza diferentei de fus orar e foarte probabil ca in primele zile o sa avem niste stari ciudate, cu somnolenta ivita din senin in timpul zilei - asta se numeste "jet lag" si apare atunci cand schimbi mai drastic fusul orar. Ceva similar poti sa patesti si cand zbori din Europa in US, sau din Asia. In principiu nu prea am suferit din cauza asta, Ioana ce a mai avut cateva episoade de somnolenta diurne, dar in mare am trecut usor peste problema.

Casa e mare, 4 dormitoare, vreo 3-4 spatii comune, o piscina mica

Prizele de aici seamana cu ala rau din Scary Movie:

Asta e unul din parcurile de langa noi

De a doua zi ne-am apucat sa facem drumuri, ca sa ne cunoastem noul cartier. Stam in Winthrop, o suburbie mai spre sud a orasului Perth. E zona rezidentiala, suburbie-dormitor, adica oamenii vin aici ca sa doarma si cam atat, restul activitatilor se desfasoara in alta parte. In prima faza ne-a debusolat faptul ca nu vedeam aproape deloc oameni pe strada, doar, ocazional, masini. Apoi ne-am ingrijorat ca nu vedeam cosuri de gunoisi toalete publice si apoi ne-am dat seama ca lumea aici efectiv nu se plimba pe trotuar: ai nevoie sa mergi undeva, iei masina sau autobuzul, ai ajuns, rezolvi treaba, te intorci etc.

Winthrop-ul este ingrijit, are strazi bune, semnalizare rutiera buna, case frumoase, plante decorative, pasari neobisnuite pentru noi. Avem niste supermarket-uri la 15-20-30 minute de mers pe jos, sunt parcuri la 5 minute sau mai departe. E placut, dar cam steril. Se vede ca e cartier nou, casele sunt moderne, dar le cam lipseste personalitatea - bine, asta e o chestie subiectiva. Pe de alta parte, zona e destul de spalata, nu vezi figuri dubioase, e liniste si pace.

La vest de noi este Fremantle, o asezare de aceeasi varsta cu Perth, dar mai mica si mai boema, asezata chiar pe tarmul Oceanului Indian. Cred ca ar fi mai multe de spus despre "Freo" (cum ii zic localnicii), dar nici noi n-am apucat sa-l exploram foarte mult, doar ce am ajuns la capatul unei plaje seara, apoi ne-am intors spre casa, ca era tarziu si frig. Aici ziua poate sa fie soare puternic, cald, dar seara se lasa rece si cam trebuie sa pui ceva mai gros pe tine. Cam pe la ora 3-4 PM incepe sa bata un vanticel racoros, atunci e semnul ca se schimba treaba. Bine, cand am ajuns noi tocmai se facea tranzitia "iarna" - "primavara", sunt curios cum o sa fie vremea mai incolo, spre vara - inteleg ca-n februarie e canicula, 40+ grade Celsius.

Perth este la nord de noi, putem sa mergem cu masina, autobuz, tren. Autobuzul este varianta cea mai buna momentan, pentru ca gara este cam departe de unde stam noi. Mai sunt o gramada de suburbii pe langa orasul propriu-zis, cu nume destul de exotice, gen Booragoon, Mirabooka, Balga, Myaree, Jandakot.

Transportul in comun e destul de bine pus la punct aici. Transperth este compania care se ocupa de asta, are trenuri, autobuze si chiar si un feribot. Din punctul lor de vedere Perth este impartit in zone concentrice, incepand cu Perth CBD (Central Business District) si continuand spre periferii; sunt vreo 10 zone in total. Biletele nu au pret fix - cu cat treci prin mai multe zone cu atat platesti mai mult, lucru cu care ajung sa fiu de acord, mai ales cand ma gandesc cat de mare este zona acoperita. Autobuzele sunt cam cum am vazut in Anglia anul trecut, arata bine si-s ingrijite. Sistemul functioneaza in felul urmator: stai in statie, vine autobuzul, daca vrei sa urci si vezi ca nu opreste faci semn, platesti la sofer si apoi cand vrei sa cobori apesi pe un buton si la autobuzul opreste la prima statie. Chestia cu opritul doar unde e cazul iar mi se pare buna, de exemplu ieri aveam de mers vreo 8-10 minute si asta insemna vreo 15 statii, pentru ca-s destul de dese, dar n-a oprit decat in vreo 6, ca atat a cerut lumea.
Poti sa platesti cash la sofer, ii zici unde vrei sa ajungi si in functie de cate zone traversezi el (sau ea) iti calculeaza tariful, platesti si-ti da o chitanta. Banuiesc ca daca vrei sa cobori dupa ce ai calatori mai mult decat ai platit vine dupa tine sa te ia de moate, dar n-am incercat si n-am vazut pe nimeni sa faca asta, asa ca nu stiu sigur.
Alta varianta de plata este SmartRider, un card oferit de Transperth, pe care-l incarci cu bani si apoi, cand calatoresti, il apropii de un cititor de card-uri aflat la prima usa cand te urci in autobuz si inca o data cand cobori si iti calculeaza el singur cat trebuie sa platesti si iti si scade din credit suma respectiva. Un avantaj este ca platesti mai putin asa, ai reducere 15% din pretul pe care l-ai fi platit in cash, si daca vrei sa scazi si mai mult tarifele poti sa legi cardul respectiv de un cont bancar si sa activezi Autoload - cand suma de pe card ajunge sub un prag ti-l incarca automat din contul bancar, prin Direct Debit. De ce ai face asta? pentru inca 10% reducere, adica 25% reducere din pretul cash.
Exista categorii care pot plati mai putin, gen pensionari, veterani sau persoane cu dizabilitati. Exista un site al companiei unde poti sa faci cont si sa vezi in ce fel ai cheltuit creditul de pe card-ul SmartRider, poti sa vezi orarul autobuzelor si al trenurilor. De asemenea, exista o aplicatie pentru telefoane mobile (Android si iOS, cica a doua crapa cam des) careia poti sa-i zici de unde vrei sa mergi - gen adresa, punct de interes - si pana unde, daca esti dispus sa schimbi mijloace de transport etc si iti arata pe o harta pe smartphone toti pasii pe care trebuie sa-i faci: cum se numeste statia din care sa iei autobuzul, cand vine, cat dureaza calatoria, ce mai ai de mers pe jos. Mie imi place sistemul asta, pare bine pus la punct - mi-am salvat adresa la care stam in aplicatie ca loc favorit si apoi nu trebuie decat sa ii zic: "vreau sa merg de acasa la ... " si pot sa caut de exemplu supermarket-ul cutare sau parcul nustiucum si programetele asta imi zice cam tot ce trebuie sa stiu.

Ne-a fost recomandat sa folosim Google Maps pentru orientarea in zona, ceea ce inseamna internet pe telefon/tableta - eu am si o aplicatie GPS care nu are nevoie de internet. Asa ca ne-am luat si numere de telefon locale - bine, oricum aveam nevoie de asa ceva, pentru ca roaming-ul ne-ar fi uscat de bani si oricum avem nevoie sa dam telefoane local. Exista mai multi furnizori de servicii de telefonie si date, dintre care cei mai mari (si care au retelele lor) sunt Telstra, Vodafone si Optus; restul se folosesc de retelele acestora 3. Am luat niste SIM-uri de la Vodafone, pentru 30$ avem 400 de credite - ei le zic tot dolari - pe care poti sa le consumi pe apeluri in tara sau strainatate. Am mai primit si SMS-uri nelimitate si vreo 400 MB de internet. Si Vodafone au aplicatia lor, in care poti sa vezi cat credit mai ai, sau poti sa suni la un numar de telefon si iti zice o voce suava feminina de robot informatiile astea, sau dai SMS la un numar si primesti raspunsul pe SMS. O chestie faina e ca poti in orice moment sa schimbi abonamentul sau furnizorul si sa ramai cu numarul respectiv, fara sa trebuiasca sa astepti 12 sau 24 luni - doar platesti ce-ai consumat si te muti in partea cealalta, unde-s norii mai roz si iarba de matase :)

Inca mai avem sa ne obisnuim cu circulatia rutiera pe partea stanga a strazii, dar incet-incet ne descurcam. Azi am condus o masina pe aici pentru prima oara, am fost pana la supermarket cu Gerry si masina ei cea noua, o Kia Rio coupe cu motor de 1.4, m-am descurcat binisor. Clar este o masina in plan, fara masina e greu, ca-s distantele mari pe aici, si e cam dificil sa te intorci de la supermarket cu ditai sacosele cu provizii, si nici n-ai chioscul de la scara blocului sa mai iesi in slapi sa iei o paine sau o bere.

Preturile imi par cam ca-n Romania, doar ca in alta valuta :) gasesti si lucruri scumpe, dar daca te apuci si cauti poti sa gasesti si chestii mai ieftine. Exista lanturi de magazine, gen Woolworths si Coles pentru mancare, Kmart pentru chestii casnice si haine - Kmart au un brand propriu de obiecte casnice ieftine, numai bune pentru inceput.

Noi ne simtim bine, ne intelegem cu vecinii, suntem sanatosi, ne-am facut card la Medicare (sistemul lor de asigurari de sanatate), cont si card bancar, incepem sa ne integram pe aici. Nu prea am cunoscut multi localnici, pentru ca in general ne-am plimbat singuri si lumea de aici are treaba in timpul zilei, nu e ca noi in concediu :) Lumea pare mai relaxata, am primit ajutor (la timpul lui) fara sa-l cerem, din cand in cand mai vezi pe cate unul/una zambind pe strada, parca din nimic, pe langa casa ne salutam cu oameni, d-astea.

E mult de zis, dar am obosit :) si daca scriu tot acum, ce-o sa mai scriu data viitoare?

Ceva sculptura moderna in Perth

S-a lansat iPhone 6, mare coada mare la magazin, povestea cineva ca au fost oameni care au sosit cu o seara inainte, au dormit acolo... ce ti-e si cu lumea asta moderna

Asta ar fi parcul Tribunalului

Una din pistele de biciclisti paralela cu Riverside Drive, merge de-a lungul raului Swan; ne-a placut ca e facuta gospodareste, cu semnalizare si tot tacamul

Undeva in copacul ala e un papagal foarte colorat

Vedere din fata a casei in care stam

Uneori ploua bine de tot in insorita Australie, adica a plouat toata ziua

O casa din vecini

Ceva hotel in Perth

Nu imi dau seama ce-i asta

Undeva in Russell Square, Perth - ne-au placut plantele

E criza si la porumbei si pescarusi

Undeva in Beeliar Regional Park, la ~45 minute de mers pe jos de casa; ne-a placut mult acolo, asa ca urmeaza mai multe poze

Chocolateria San Churro din Mandurah; pe masa zice "forget love, I would rather fall in chocolate", e un joc de cuvinte, cred ca merge tradus (ca idee) in genul "decat sa cad in bratele tale, mai bine cad in ciocolata"

Ma termina florile astea, pe care cineva, nu spui cine, le-a comparat cu periile de spalat sticle :)

Prin zona

Iar perii de sticla

Masina de oameni seriosi

Urmeaza cateva poze din Fremantle:

Aici urcam in Perth pe Malcolm Street catre Kings Park:

Ne-a placut strada asta

In Kings Park - tot acolo este si Gradina Botanica:

In croaziera pe Swan River:

La plimbare prin zona:

Si iarasi parcul Beeliar: