De maine ma duc la scoala

De maine ma duc la scoala.

De fapt maine e prima zi de munca, dar ma simt de parca m-as duce din nou la scoala: cum o sa fie colegii? in ce fel o sa se poarte lumea? se fac bisericute pe acolo?

E o firma de consultanta, care face proiecte pentru clienti externi. M-a atras la ei faptul ca lucreaza mult cu tehnologii mai moderne si am mult de invatat. Dupa ce am cautat sa ma angajez de la inceputul lui octombrie, crescand de la interviuri la care m-am prezentat slab, am ajuns saptamana asta sa am in aceeasi zi doua oferte de la doua companii diferite, si apoi, dupa ce am acceptat una din ele, sa mai aflu ca mai sunt si alte firme interesate de mine. Am trecut prin incredere, temere, indoiala si apoi am ajuns iar la incredere in mine. Si la oferte.

Dupa primele doua saptamani petrecute aici am zis ca incep sa depun CV-uri. Pe de o parte stiam ca nu o sa imi dea nimeni un job doar pe ochi frumosi, dar pe de alta parte ma gandeam ca 10 ani de munca trebuie sa se vada intr-un fel, oamenii aia trebuie sa-si dea seama ca e ceva de capul meu, nu trebuie decat sa ma ia la ei si as face minuni. Eram la un moment dat destul de sigur ca in primele 2 saptamani ale lui octombrie trebuie sa primesc o oferta, ca prea-s bun la casa omului ca sa nu.
Asa se face ca primele contacte cu job-uri au fost destul de timide, eu inchipuindu-mi ca e suficient sa vada cateva din abrevierile mele din CV si sa se entuziasmeze peste masura de persoana mea. Mi-au zis: avem nevoie de un om care sa stie ABC, XYZ si RST, te descurci? Am balbait "ABC stiu bine, XYZ am facut dar mai demult, un pic de RST stiu, am mai facut si DEF si un pic de MNO". Nu m-au luat.

Un pic intristat, mi-am dat seama si singur ca m-am prezentat penibil la job, am fost crispat, n-am aratat incredere in abilitatile mele, cele pe care le trecusem in CV, poate nici n-am vorbit foarte clar.

Urmatoarele doua job-uri au fost printr-un agent, Alex. M-a trimis la o firma mai departe de casa, prin Osborne Park si la una si mai departe de casa, spre Wangarra (suna exotic). Ma duc la primul, la FDS, in costum si cu masina noua imprumutata de la colega de casa (multam Gerry!), teoretic trebuia sa stau vreo 2 ore maxim, am iesit dupa 2 ore jumate. Am fost mai increzator (zic eu), am incercat sa arat incredere, sa sustin conversatia, sa raspund mai elaborat, sa dau impresia ca-s un om pe bune, nu un automat de mers la interviuri. Am picat cu brio testul tehnic, m-au calmat ca oricum nu conteaza prea mult, discutia cu programatorul lor, aflat acasa in concediu prenatal parea ca a decurs destul de bine. Dupa interviu, cand l-am sunat pe agent sa-i explic situatia, am cazut de acord amandoi ca faptul ca am stat mai mult cu oamenii aia decat era prevazut initial nu poate sa insemne decat ca e de bine.
A doua firma, FC, a fost mult mai succinta in discutie. Oameni mai putin scortosi, la blugi, zambitori, in jumatate de ora am plecat. Inca ma simteam crispat, de parca daca nu-mi dadeau job-ul pica cerul pe mine. Iar vorbesc cu agentul, am cazut de acord amandoi ca nu stim ce sa credem cu un interviu atat de scurt. Nu am fost intrebat chestii tehnice, cum m-au puricat la FDS. La plecare am primit o carte de vizita de la Elaine, tipa de la HR, cu indemnul ca daca mai am intrebari sa-i dau un semn.
Si ajung acasa, si astept. Si astept. Vad ca nu vad nici un feedback. Sun pe Alex - pauza. Ii dau mail - pauza. Dupa cateva zile zic "Alex m-a abandonat", asa ca ma apuc sa ii dau un e-mail lui Elaine sa intreb despre job. Formulez un text frumos, o asigur ca colectivul lor mi-a facut impresie buna, oameni de gasca, ce m-a dus si pe mine mintea, iar la final intreb daca s-au hotarit la vreun candidat anume, si daca pot sa fac ceva sa ma asigur ca-s eu Alesul. 10 minute mai tarziu ma suna Alex sa imi spuna ca niciodata, dar NICIODATA nu vorbesc chestii d-astea direct cu clientii lui, ci il intreb pe el (bine ma Alex ma da te-am cautat si ai facut pe mortu-n papusoi trait-ar famelia din UK) Nu era suparat, mi-am cerut scuze de cateva ori, ca io-s de la tara si nu stiu d-astea, a zis ca nu-i problema, doar ca Elaine i-a trimis mesajul meu - si posibil i-o fi scris si ca nu vrea sa mai auda de mine, dar n-am de unde sa stiu asta :))

Si urmeaza si feedback-ul: cei de la FDS s-au hotarit sa aleaga pe altcineva, pentru ca testul ala tehnic chiar conta, desi nu conta (sictir, bah! nu stiti sa vedeti valoarea) Iar cei de la FC s-au plans de soft skills-urile mele, ca cica prea-i fixam cu privirea - saracul de mine incercam sa fac contact vizual, dar, fiind crispat, cred ca i-am cam deranjat cu nenaturaletea cu care imi plimbam ochii de la unul la altul o data pe minut.
E in regula, ma gandesc, oricum erau departe de casa, gen vreo 40 de km aia de la FC, n-as avea chef sa dau atatia bani pe benzina.

Fiind iar intr-o vale de moral, ma apuc si aplic la mai multe anunturi, ca asa am tot facut: ba eram intr-al noualea cer, ca tre' sa vina un job in orice moment, ba eram in galeata cu melancolie. La un moment dat chiar am avut impresia ca o sa-mi ia prea mult sa ma angajez, si unii-altii pe aici mi-au zis ca de pe la jumatea lui noiembrie angajarile cam inceteaza, ca la australieni incepe vacanta de vara, si treaba asta dureaza cam pana pe la sfarsitul lui ianuarie. Asa ca imi puneam problema daca ne ajung banii pana atunci, sau ce soi de saratele ar fi mai bune cu ceai, ca sa cheltuim putin.
M-a ajutat si o discutie cu Danny, irlandezul, care in mare mi-a zis ca trebuie sa dau mai bine din papagal, si m-a incurajat sa ma duc mai cu incredere la discutii.

Asa ca am mai fost trimis de niste agenti la niste interviuri la care m-am descurcat mai bine, pana am ajuns ca de ziua alegerilor sa am in traista trei posibile discutii mai avansate - asta suna foarte vag, dar la toate era ceva in genul "feedback-ul e pozitiv, le place de tine", urmat de "asteptam un semn de la ei" (clienti, adica angajatori).
Fiind astfel oarecum increzator, zice Danny "aplica si la firmele I si Y, vezi ca pe Donna de la I o cunosc, zi-i ca esti prieten cu mine", eu "ei, lasa, feedback-ul e pozitiv, tre' sa iasa ceva", apoi totusi ma bag si le trimit un CV oamenilor alora, in mesajul catre Donna mentionand ca-s prieten cu Danny, ca pana la urma ce-o sa fac, vine jumatea lui noiembrie si potop de saratele peste noi!

Si ma suna Donna de la I, o minune de fata (toti sunt minuni la telefon) care ma intreaba de sanatate si imi da o tema, o aplicatie pe internet, si zice "fa asta pana miercuri, cand ne vedem, si discutam atunci pe marginea ei". Trimit eu o rezolvare, vine ziua de marti, ma vad cu tipa. Simpatica, vesela, si nu la costum, dimpotriva - imbracata in ceva lejer. Ma gandesc "ma, pana acum am vazut mai mult oameni la costum, e oare posibil sa am bafta si sa nimeresc la o firma care ma primeste in blugi?" stiind ca nu-s cel mai prieten cu costumele. Si discutam noi, si tipa zice "OK, m-ai convins" (URAA) "tre' sa te vada un tip tehnic de la noi, cand esti liber? azi la 4 e OK?" adica in 20 de minute; sigur, ma mai invart prin zona si revin.
Revin la ora 4, ma vad cu un tip linistit si zambitor care avea un laptop, zice "asta e programul facut de tine, poti sa-mi explici ce-ai facut acolo?" glumesc: "da macar porneste?" "haha nu stiu hai sa vedem" Cica ajuta sa glumesti, destinzi atmosfera, te arati mai uman, frate, asta e feedback de la agenti, asa ca ma conformez, la fiecare interviu plasez niste glumite si pare sa mearga. Pornesc programul, ii explic ce-am facut, imi zice ca vrea sa modific ceva acolo in fata lui, sa vada cum lucrez, cum gandesc. Ma apuc sa butonez iar, ma incurc in cateva locuri, zic "in momentul asta eu m-as duce pe Google sa caut" "OK, fa cum stii tu" mergem mai departe, sotanc-sotanc, pana la un moment dat cand zice "OK, e-n regula" mai discutam un pic si apoi se declara multumit si-mi spune ca o sa dea tipei feedback-ul (POZITIV) si ma cauta ea.
Bun asa, iar plec spre casa cu aripi, da chiar mi-a placut atmosfera, amandoi erau relaxati, mi se pare interesant.

Si iar ma suna Donna de la I sa imi zica ca in urma feedback-ului (pozitiv) ma invita la o discutie cu unul din directorii lor, e OK la ora 14? E super OK, cine-s eu sa fac nazuri vizavi de programul unui director, asa ca ma duc inapoi in centru (CBD) sa ma vad cu directorul. Pe drum, in autobuz, ma suna Ben, alt agent, care imi spusese la finalul discutiei pe care am avut-o fata in fata cu el ca ma prezint bine, arat profi, am chiar si simtul umorului, imi recomanda doar sa zambesc un pic mai mult. Pe mana lui ajunsesem la A, o firma de telecomunicatii, care voiau sa ma ia pentru un contract, adica pe perioada determinata. Imi zice ca momentan clientul nu poate sa-mi ofere contract permanent, dar hai sa facem un aranjament in care imi face un contract pe o luna, si apoi il prelungeste saptamana de saptamana pana cand poate sa ma bage pe permanent. Normal, ducandu-ma la discutia cu directorul ii zic "Ben, stiu ca am zis ca in caz ca primesc o oferta iti zic imediat da sau nu" (si aici imi storc un pic creierii cum sa fac sa nu-i dau un raspuns decat dupa ce discut si cu ceilalti) "dar uite, stii, contractul asta de care zici tu nu e ceea ce am discutat la inceput, asa ca mi se pare corect sa ma gandesc un pic". Convenim sa ii raspund cel tarziu a doua zi dimineata, si ma duc mai departe la discutia cu directorul. Directorul (nu stiu de ce, imi tot place sa zic "directorul") un tip spre 40 de ani, jovial, vorbaret intr-un stil ciudat: zicea si zicea si zicea, punea o intrebare, detalia vreo 5 minute, apoi dintr-o data se oprea cu ochii la mine, asteptand raspuns. Discutam noi ce discutam, il aduce si pe celalalt director, mai discut si cu ala un pic, ramane sa dea un semn, iar.
Ies din firma, ma invart vreo juma de ora aiurea apoi o sun pe Donna "buna ce faci totu bine? stii, e ciudat, dar am o oferta de la o alta firma" "sigur ca ai" rade ea "da, pe bune, e vorba despre A, si trebuie sa dau un raspuns maine dimineata. Ei sunt firma buna" (chiar sunt firma buna) " da io v-as prefera pe voi, ca simt vibe-ul bun si energia POZITIVA si stiu ca suna aiurea da asta e" "bine, sa vad ce pot sa fac, te sun diseara". Ma duc spre casa simtindu-ma realmente aiurea, pentru ca e ca o faza din aia de clasa 1 la negocieri, si ma gandesc "frate, da chiar sunt in situatia asta, nu e vina mea ca altii au transformat-o intr-un cliseu!"
Ce sa fac acasa, dupa atata tensiune - de obicei ma doare capu de la incordare, e un efort sa stau relaxat, ce vreti - ma bag in piscina. Si vine la un moment dat Ioana la mine cu telefonul, zice "te suna Donna" fac ochii cat cepele si ies rapid din apa, o sun inapoi pe fata, zice "ti-am trimis o oferta pe mail" (ochii mi se bulbuca mai tare) "zi-mi ce crezi despre ea" "OK MERSI!"
Ma uit pe oferta, ma gandesc "bai, da parca A oferea bani mai multi, sa accept, sa nu accept" pe bune mi-au facut impresie buna. Vine Ioana, ingerul pazitor, citeste oferta si apoi ma intreaba "ce mai astepti? ZI DA!" "DA SA TRAITI!"

Si am zis da.