Razvan Popa: De la Perth la Esperance

30 Septembrie

In dimineata plecarii era o vreme superba, soare, placut, sa tot conduci! Conform planului trebuia sa facem vreo 700km ca sa ajungem la Esperance, unde aveam 2 nopti cazare prin AirBnB - ne lasasem o zi la dispozitie ca sa vedem prin zona, ca sunt cateva atractii turistice. Pentru a acoperi distanta respectiva in conditii de siguranta plecarea era fixata cel tarziu la 9, ca mai aveam cateva mici chestii de strans in casa goala.

Nostalgie mare pe capu' nostru, am stat 2 ani jumate aici

De la Perth la Esperance

Zis si facut! la 11 o luam din loc, dupa ce ne-am ciondanit niste vreme, masina super-incarcata de zici ca ne mutam pe malul celalalt al tarii, nu alta! mergem un pic, ajungem la concluzia ca-s chiar prea multe lucruri in masina si sunam o prietena sa mai lasam cateva din ele la ea (multumim Cristina!!!)

Rezolvam si asta, plecam la pranz din Perth intr-o atmosfera minunata de familie (plini de nervi, ca asa-s io cand plec la drum lung, ma 'nervez). Ni s-a spus sa nu conducem la rasarit si la asfintit, ca atunci se duc si se intorc animalele de la serviciu si tind sa nu fie foarte atente cand traverseaza drumul si hop-hop-hop-POC! si nu e bine. Asta adauga inca un pic de morcovi la manunchiul deja existent.

Mergem noi ce mergem, fara evenimente, pana ajungem la Wave Rock, in Hyden. Asta e o stanca in forma de val, lumea se pozeaza in pozitie de surf acolo, e ceva special, voiam de multa vreme sa vizitam da parca era drum cam lung (336km din Perth) asa ca iata ce ocazie buna!

Ne place, e frumos, partea ca un val e doar un versant, de fapt stanca e o chestie imensa pe orizontala, si de sus se vede destul de departe, inclusiv alte stanci similare. Stam putin peste jumate de ora ca suntem presati de timp.

Initial planul era sa vizitam Parcul National Ravensthorpe care promite sa fie un spectacol de flori in perioada asta a anului, dar deja e ora 4PM si clar ajungem pe intuneric la gazda, ora de cazare era pana-n 10PM, hai sa nu riscam prea mult cu animalutele care vin de la serviciu, asa ca o luam iar la drum.

Un pic mai departe observam niste pamant de culoare roz, asa ca oprim si gasim o gramada de floricele.

WA e plin de flori roz/magenta/fuchsia

Facem si un pic de pauza cu ocazia asta, vremea placuta, racoare, totu bine, in parametri, incep sa ma relaxez.

Conduc totusi cu viteza mai mica, pe la 80km/h, tocmai bine ca mai facem cativa km si vad la 50m in fata mea doi canguri pe sosea, topaiau incetisor sa traverseze, cam cum m-as duce eu la un pub sambata seara. Au timp suficient sa-si vada de-ale lor, ma felicit pentru atentie si casc ochii si mai mult. Se lasa apoi intunericul, si din precautie ma iau dupa un 4x4 care facea lumina de zi cu farurile in fata lui, gandindu-ma ca daca e sa iasa ceva in cale loveste el si scap eu, mai ales ca mergea tare.

Nici un alt eveniment notabil, ajungem cu bine la gazda, unde mai era un tanar cuplu care facea drumul in sens invers (Melbourne -> Perth), si dupa o cina romantica de branza cu ardei ne culcam rupti.

31 Septembrie

Haha OK 1 Octombrie.

Planul e sa vedem Esperance. Esperance are un lac roz, plaje albe cu canguri pe ele, inca un parc national (Cape Le Grand) cu flori si chestii interesante etc. Haida!

Cape Le Grand National Park este la 56km est de Esperance si are 318 kmp si contine cateva plaje si cateva stanci plus drumurile de acces aferente plus flora si fauna locala.

In drum spre parc vede Ioana niste emu si oprim sa vedem. Ma duc spre ei sa fac poze, dar cu fereala, ca-s mari si stiu ca pot fugi repede si daca vin spre mine sa faca misto si sa ma agreseze? Nu e cazul, sunt timizi si se indeparteaza imediat ce ma apropii, asa ca asta e tot ce pot sa va arat.

Am scapat teafar si de data asta, intram in parc ($12/masina, daca tot intrebati - cam pret standard la parcurile nationale in stat) si mergem spre Lucky Bay, o plaja destul de faimoasa.

In drum spre plaja

Tot in drum spre plaja, da mai incolo

E fain acolo. Nisipul e alb si dens/compact si efectiv scartaie sub picioare, apa e turcoaz, e liniste si pace. Trebuie sa recunosc ca bucatile astea de capat de lume au ajuns sa-mi placa foarte mult, e un aer de ... altceva.

Nisip alb

Plaja goala, linistita

Doar flori

In drum spre plaja asta trecusem pe langa o stanca, Frenchman's Peak (Varful Francezului), pe care am decis s-o escaladam. Inaltime 262m, un pic mai abrupt pe alocuri dar pana la urma am reusit.

Vazut mai dintr-o parte

Undeva spre varf e strapuns de o pestera formata in apa acum 40 milioane de ani, cand nivelul oceanului planetar era mai sus si acoperea si bucata asta de pamant; multe pasari au cuiburi aici